Au aparut ca trupa in peisajul etno in urma cu doi ani. De atunci, au lansat deja trei albume si 15 videoclipuri. Constantin Ungureanu, Cornel Banica si Cristinel Stanciu sunt Nemuritorii, reprezinta zona folclorica a Munteniei, iar melodia care ii caraterizeaza are spirit haiducesc, Daca ma supar o data.

Pâna in martie 2007, Constantin Ungureanu, Cornel Banica si Cristinel Stanciu au avut o activitate artistica independenta. Primii doi au fost, si inca sunt, solisti vocali ai Ansamblului "Plaiurile Mioritei" din Buzau.

Pentru botosaneanca Tatiana Iluca Osiceanu, folclorul a fost cel mai bun prieten, inca din primii ani de scoala. A participat la numeroase concursuri si festivaluri, unde, datorita talentului si pasiunii, a obtinut numeroase premii.

A cântat in ansambluri folclorice din Botosani si Piatra Neamt, pentru ca apoi sa ajunga la "Doina Oltului" din Slatina, unde iti perfectioneaza stilul de interpretare. In anii '80, se stabileste in Bucuresti, unde colaboreaza cu ansambluri de prestigiu, ca "Doina", "Rapsodia Româna" sau "Ciocârlia".

Tatiana Iluca Osiceanu are un sot minunat, care i-a facut o adevarata colectie de costume populare oltenesti si doi fii, Alexandru si Petrisor...

Alexandru Jidveianu, pe numele sau adevarat Laszlo Elek, este singurul interpret de nationalitate maghiara care cânta exclusiv folclor românesc.

S-a nascut in Ardeal, pe 22 martie 1968, in localitatea Jidvei. A debutat, la vârsta de 16 ani, pe Câmpia Libertatii de la Blaj, unde a cântat in fata a peste 20 000 de oameni.

A urmat apoi cursurile Scolii Populare de Arta din Târgu Mures. A fost angajat in Ansamblul “Târnaveanca”, de la Casa Armatei din Medias. Urmatorul pas in cariera, in anul 1991, a insemnat concursul pe care l-a sustinut la “Rapsodia Româna” din Bucuresti, pe care l-a trecut cu succes. A fost angajat, o scurta perioada de timp, si la Teatrul de Revista "Fantasio" din Constanta...

"Mama avea mintea la purtator"

- Ati inceput sa cântati in copilarie, intr-un pom din curte... Mai exista acum acel copac al copilariei?

- Copacul copilariei mele, din pacate, nu mai exista, pentru ca la Siriu, locul unde m-am nascut eu, s-au facut multe modificari. Avea poezia lui! E foarte adevarat ca, din dorinta de a ma vedea lumea, ma cocosam in copacul de care amintesti si cântam de mama focului...

A „debutat” la vârsta de 7 ani, când tatăl său i-a adus un acordeon. A fost foarte nemulţumit, neplăcându-i. Credea că numai ţiganii cântă la acordeon şi l-a pus deoparte. Numai că, după doi ani, întorcându-se de la şcoală, s-a apucat să cânte, aşa, în glumă, şi a început să-i cam placă. Prima piesă pe care a cântat-o a fost „Ciobănaş cu 300 de oi”.

Mama sa cânta la Ansamblul Casei de Cultură din oraşul Lipova, însă nu l-a forţat să cânte. De atunci, Tinu a ieşit în fiecare zi pe banca din faţa casei pentru a cânta la acordeon, primind, de fiecare dată, câte 5 lei de la inginerul fermei vinicole din apropiere, drept „răsplată”. Mai târziu a aflat că acesta era un aranjament al părinţilor, care vroiau să-şi stimuleze odrasla...