"Mama avea mintea la purtator"

- Ati inceput sa cântati in copilarie, intr-un pom din curte... Mai exista acum acel copac al copilariei?

- Copacul copilariei mele, din pacate, nu mai exista, pentru ca la Siriu, locul unde m-am nascut eu, s-au facut multe modificari. Avea poezia lui! E foarte adevarat ca, din dorinta de a ma vedea lumea, ma cocosam in copacul de care amintesti si cântam de mama focului...

Cred ca aveam 5-6 ani. In liceu, am inceput sa cânt la statia de amplificare a orasului Buzau, cu un acordeonist extraordinar, iar prima melodie a fost „Straina mamii, straina”, un cântec extraordinar, cules de la taranca din Siriu, Ioana...

Au trecut 54 de ani de când am inregistrat aceasta melodie. Aveam 17 ani când m-am lansat. A fost o explozie, pentru ca eu am venit cu un stil personal. Si, pentru ca la acea vârsta vocea e in schimbare, lumea se intreba daca sunt fata sau baiat. Stii ca sunt primul care a cântat o melodie despre mama?

- V-ati construit singur cararile succesului si ati urcat pe ele intr-un mod cât mai elegant posibil. Pentru ca ati pomenit de parintii dumneavoastra, au fost de acord cu alegerea facuta?

- Mama mea era buna, blânda, dar mai ales inteleapta. Era o femeie care vroia sa-si vada copilul pasind in viata cu dreptul, era, cum imi place mie sa spun, cu mintea la purtator. Asa ca m-a lasat sa ma duc pe drumul meu, cu toate ca avea dubii ca meseria asta de artist este una serioasa.

Eu am fost de mic copil un harnic si cred ca asta spune multe. Imi placea si-mi place si acum sa gradinaresc. Pentru ca iubesc enorm florile, anul asta am lucrat serios la o gradina, pe care o am pe Valea Muresului, si am cultivat acolo tot ce se putea cultiva. De la cartofi si rosii extraordinar de frumoase, pe care am reusit sa le aduc la stadiul de vedete facând schimb de experienta cu prietenii mei, familia Crisan, pâna la cei 33 de nuci, care s-au prins. In fiecare an, de Paste, vin toti prietenii mei, din toate colturile lumii, ne uitam la pomii infloriti si ascultam pasarelele cum cânta. Cred ca asa arata Raiul. Tot acum mi s-a nazarit sa pun fasole pastai si am vreo 40 de cuiburi. Când am plecat spre Bucuresti, era incarcata de pastai.

"Daca ar fi fost sa ma tem vreodata de cineva, Ileana Sararoiu ar fi fost"

- V-a speriat ceva in meseria aceasta frumoasa, dar grea?

- Niciodata nu mi-a oferit cineva un cântec, dar eu le-am dat altora. Asa ca am facut si fapte bune, pe lânga cele rele. N-am avut niciodata rautati si sunt mai pretentios cu mine decât cu cei din jur. Daca ar fi fost sa ma tem vreodata de cineva, Ileana Sararoiu ar fi fost aceea. Era o cântareata cum nu se va mai naste vreodata, careia ii ieseau toate genurile. Marea durere a vietii mele este ca n-am participat la inmormântarea ei, pentru ca eram plecat la un concert, in Iugoslavia. Mi-aduc aminte ca m-a sunat Bebe (n.n. Paraschiv Oprea) atunci si mi-a spus ca a murit Ileana.

Nu intelegeam care Ileana. Când mi-a spus ca era ea, prietena mea de-o viata, am innebunit de durere. Cu trei saptamâni in urma, fusesem cu ea in Moldova, intr-un turneu. Si mi-a spus atunci: "Noni (n.n. asa cum ma striga si mama), hai sa cautam urzici. Am plecat in padure cu Ileana, care era incaltata cu niste pantofi superbi, cumparati din Germania. La un moment dat, Ileana si-a pierdut un pantof, apoi l-a aruncat pe celalalt si a mers desculta pâna la pensiune. Urzicile acelea au fost ultima noastra masa impreuna. Stii ce m-a speriat in viata mea?

Când s-a inaugurat Sala Palatului, in '62, a avut loc un concert extraordinar, de grad zero, pentru tot corpul diplomatic, in frunte cu Gheorghiu Dej, unde au cântat cele mai mari nume ale României. Folclor au cântat insa doar Maria Tanase si Benone Sinulescu. Atunci nu era voie sa bisezi, pentru ca spectacolul era snur. Eu am fost singurul care am bisat. Le-am dat peste cap programul. A urmat cel mai mare succes al vietii mele, pe Muntele Gaina, in fata a 150.000 de spectatori.

"Sotia mea e cel mai drastic critic al meu"

- Muzica e prima iubire. Cum arata cealalta iubire? Cum ati pastrat vie flacara iubirii?

- Pe sotia mea, Elena, am cunoscut-o tot prin intermediul Ilenei Sararoiu. Am fost la un spectacol la Galati si Ileana o cunostea, asa ca a invitat-o la masa. Sotia mea a terminat Facultatea de chimie alimentara si este femeia care a fost lânga mine la bine si la greu, cu ea am impartit necazurile si bucuriile. E primul critic al meu si cel mai drastic. Ea tine cont de tot si-mi spune tot. Chiar daca, de multe ori, spun "nu" in fata ei, in sinea mea stiu ca are dreptate.

- Domnule Benone, ati adunat peruci din toate colturile lumii. Care e povestea lor?

- Am un sac de peruci, facute numai in România. Noi am avut niste peruchieri extraordinari, Tomita si Bombi. Cele 100 si ceva de peruci m-au costat o avere. Era un calvar atunci sa porti o peruca, mai ales când era cald si curgeau apele pe tine, dar le suportam cu stoicism. De ce le purtam? Aveam o falsa parere ca, fara peruca, ma simt ca si cum as avea fundul gol. Dupa un timp, tot sotia mea m-a convins sa renunt, iar eu mi-am luat inima in dinti si am ascultat-o.

"Dusmanii mei sunt localizati printre confrati"

- Care ar fi cele mai mari bucurii pe care le-ati trait?

- Meseria mea, pentru ca am avut onorarea sa ridic cântecul la rang de arta, si casatoria cu Elena.

- Daca nu ati fi ce sunteti, ce v-ar fi placut sa fiti?

- Cred ca e cea mai interesanta intrebare pe care am primit-o in viata mea. Mi-as fi dorit sa fiu tot cântaret. Pentru ca am terminat Canto clasic, as fi putut fi un cântaret foarte bun de opera. Dar mi-a iesit din prima cu folclorul. Nu cred ca se poate spune in cuvinte ce am simtit când umpleam singur stadioanele cu spectatori.

- Care este cel mare regret?

- Avem 30 de ani de casatorie, dar regret ca nu m-am insurat mult mai devreme, dar cu aceeasi persoana. Lânga ea mi-am gasit alinarea si dragostea.

- Este Benone Sinulescu un om bogat?

- Nu stiu. Eu nu fac parte din clasa celor bogati. Eu am case si pe sotia mea, care este un mare iubitor de obiecte de arta. Averea cea mai de pret e sanatatea.

- Sunteti considerat unul dintre artistii cu o forma fizica de invidiat. Care este secretul?

- Am slabit 10 kg, acum. Am mostenit-o pe mama, cu hipertensiunea arteriala, asa ca am renuntat la prajituri si pâine si mi s-a micsorat tensiunea. In plus, merg pe jos cam 3 km pe zi. Acum mi-a zis doctorul ca am slabit cam mult si trebuie sa revin la normal.

- Un artist de talia dumneavoastra are dusmani?

- Cred ca da. Dusmanii mei sunt localizati printre confrati. E foarte greu sa te poti lauda cu o cariera de peste 54 de ani si sa continui sa fii in pas cu moda. Eu am lasat o zestre extraordinara in folclor si nu mi se poate imputa nimic. Am ajutat oamenii talentati, pentru ca ma misca astfel de oameni. Nu cred ca toata lumea face asa.

- Cum suna viitorul?

- Viitorul suna foarte bine. Am trei proiecte extraordinare, dar am sa-ti vorbesc doar despre unul, pentru ca sunt extrem de curajoase si extrem de grele. Un proiect este cu orchestra trupei "Millennium", este vorba de un disc modern, dar cu o treapta mai sus. Hai, ca-ti spun ceva si despre celelalte doua! E vorba de un alt disc, cu o orchestra de peste 100 de persoane, si un concert extraordinar, iar cel de-al treilea va fi la Chisinau, cu lautarii lui Botgros si cu o orchestra largita. Dar, pâna atunci, sa ne dea Dumnezeu sanatate la toti!

Adina Teodorescu

Comentarii (0)

Subscribe to this comment's feed