Sărbătoarea Înălţării Domnului (joi 2 iunie) are, pe lângă semnificaţia creştină profundă, şi o serie de obiceiuri care s-au păstrat de-a lungul anilor şi pe care românii, mai ales cei de la sate, le respectă cu sfinţenie.

În unele regiuni ale ţării, de ziua Înălţării, bărbaţii îndeosebi poartă la brâu foi de nuc, întocmai cum a purtat şi Hristos când s-a înălţat, iar femeile împart azime calde (pâine de aluat nedospit coaptă pe vatră), ceapă verde şi rachiu sau ţuică pentru sufletele morţilor despre care se spune că se înalţă şi ele la cer şi trebuie să aibă merinde pe drumul spre veşnicie.

Şi, pentru că tot am amintit de cei trecuţi la cele veşnice, tradiţia creştină spune că oamenii care mor în ziua de Ispas (Înălţare) ajung în Rai. Se mai spune din popor că semănatul după Ispas nu rodeşte şi că nu este bine să dai, în această zi, sare din casă, existând credinţa că vacile nu vor mai da lapte bun.

(R.E.)